Campionatul Mondial de Formula 1 revine în Europa după opt luni de la ultimul Grand Prix desfășurat pe bătrânul continent și în aceeași țară, Italia, care a găzduit cursa de la Monza pe 3 septembrie, anul trecut. De fapt, Italia a găzduit un total de 105 etape de campionat mondial de Grand Prix, cele mai multe dintre toate țările, 30 dintre acestea pe Autodromo Enzo e Dino Ferrari la Imola.
Cursa din acest weekend este doar a patra ediție a Marelui Premiu dell’Emilia-Romagna e del Made in Italy, precedentele fiind desfășurate din 2020 până în 2022, evenimentul de anul trecut fiind anulat datorită inundațiilor care au afectat regiunea, cauzând decese și devastări.
Pentru cea de-a șaptea etapă a sezonului, Pirelii a mers cu cel mai soft trio de compoziții de anvelope pentru pistă uscată: C3 ca Hard, C4 c a Medium și C5 ca Soft. Va fi prima dată când acest trio va fi testat pe circuitul Emilian, deși a fost aceeași alegere și pentru evenimentul anulat de anul trecut. În 2022, compozițiile selectate au fost C2, C3 și C4.
Imola este unul dintre cele mai vechi locații din calendarul campionatului mondial, fiind cunoscut ca foarte tehnic, subliniind astfel talentul piloților care au de lucrat cu o complexă combinație de viraje și zone de frânare. Enzo Ferrari a fost unul dintre promoterii proiectului de a construi un circuit pe colinele din jurul Imolei și a fost descris ca „micul Nurburgring”. Inițial, în 1957 locația a fost denumită în memoria singurului său fiu Dino, propriul său nume fiind adăugat după moartea sa în 1988.
Pista nu este în mod special dură în privința forțelor exercitate asupra pneurilor, chiar dacă asfaltul este relativ abraziv, în ciuda faptului că ultima dată când s-a efectuat o reasfaltare, a fost în 2011, când 70%, aproape întreaga sa lungime de 5km, a fost schimbată.
Cu un program plin de-a lungul weekend-ului de Grand Prix, suprafața oferă un nivel ridicat de aderență care crește pe măsură ce mașinile rulează.
Cu 19 viraje (10 pe stânga și 9 pe dreapta) și o diferență de nivel de 30 de metri, între cel mai de sus și cel mai de jos punct, pista este mai degrabă îngustă și nu există decât o zonă DRS, făcând depășirile dificile. Astfel, calificările joacă un rol important în deciderea rezultatului cursei, care explică de ce nu a fost niciodată câștigată de nimeni care a plecat mai jos de poziția a cincea și de 19 din 30 de ori, pilotul care a trecut primul linia de sosire a plecat din prima linie a grilei.
Pe hârtie, având cele mai soft trei compoziții s-ar putea dezvolta mai multe opțiuni în privința strategiei pentru o cursă care, în mod normal, necesită un signur schimb de pneuri, în special și pentru că timpul pierdut pe linia boxelor este printre cele mai mari din întregul sezon. Există de asemenea și o mare posibilitate ca la un moment dat, cursa să fie neutralizată, ceea ce s-a întâmplat în 70% din cursele desfășurate până acum la Imola. Recent, doar câteva modificări minore au fost aduse pistei, inclusiv reintroducerea pietrișului pe exteriorul virajelor Acque Minerali, ceea ce duce la penalizări mai mari pentru cei care ies de pe pistă în acel loc.
Treizeci de Grand Prix-uri s-au desfășurat de-a lungul malurilor râului Santerno, care trece pe lângă circuit. Numele actual este al treilea, fiind atribuit cursei de la Imola. A apărut în calendar în 1980, singura dată când Marele Premiu al Italiei s-a desfășurat în altă parte decât la Monza. Apoi, din 1981 până în 2006, Formula 1 s-a desfășurat în Emilia sub steagul Republicii San Marino. În perioada Covid, cursa a fost redenumită Gran Premio dell’Emilia-Romagna, sintagma „Made in Italy” fiind adăugată anul următor.
Din cei 20 de piloți care sunt pe grilă anul acesta, doar Fernando Alonso a concurat la Imola pe când se numea San Marino Grand Prix. Spaniolul a câștigat în 2005, după un duel strâns cu Michael Schumacher, în timp ce anul următor pozițiile au fost inversate între cei doi rivali. Germanul este cel mai de succes pilot la Imola, cu șapte victorii, șase din ele cu Ferrari, una cu Benetton, în timp ce Williams și Ferrari împart onorurile la echipe cu câte opt reușite fiecare. În privința Pole-Position aici, Ayrton Senna deține recordul cu 8 reușite, ultima fiind pe 30 aprilie 1994, zi umbrită de moartea pilotului austriac Roland Ratzenberger. Ziua următoare, pe 1 Mai, aceeași soartă va avea și Ayrton într-unul dintre cele mai tragice weekenduri din istoria acestui sport. Pentru a marca a 30-a aniversare a acestor decese, a fost organizată o serie de evenimente pentru acest weekend de către promoterul și întreaga familie a Formulei 1.