Fernando Alonso a fost cel mai rapid pilot de pe pistă în prima zi a Marelui Premiu al Arabiei Saudite. În cea de-a doua sesiune, desfășurată la aceeași temperatură cu care piloții se vor confrunta astăzi în calificări și sâmbătă în cursă, spaniolul a reușit timpul de 1’28”827 cu mașina sa Aston Martin, fiind singurul pilot care a coborât sub bariera de 1’29, cu un timp care este cu aproape opt zecimi mai rapid decât cel mai bunt timp din FP2 anul trecut (1’29’’603) reușit de Max Verstappen. Azi, pilotul olandez de la Red Bull a fost cel mai rapid in FP1 (1’29’’659) dar in FP2 a fost, vizavi de standardele sale „doar” al treilea cu 1’29’’158 în spatele celui de-al doilea clasat, George Russell cu Mercedes (1’29’’057).
ZIUA PE PISTĂ
Ca de obicei, în weekendurile de cursă când acțiunea mai importantă pe pistă are loc după lăsarea serii, prima sesiune a zilei este mai puțin reprezentativă, în special când vine vorba de temperatura aerului și asfaltului. Jeddah nu face excepție, FP1 începând la o temperatură de 42 de grade, ce ulterior a coborât la 35 de grade Celsius, în timp ce la startul FP2 s-au înregistrat 28 de grade Celsius, temperatură ce a rămas stabilă. Condițiile pe pistă au părut a fi destul de bune încă din start, în privința aderenței și a curățării trasei ideale.
Toate cele trei compozițiile au fost utilizate în prima sesiune, cu o ușoară preferință pentru C4 cu 16 seturi utilizate și C2, cu o distanță totală acoperită de 1154km. În cea de-a doua oră, C2 a fost utilizată de doar patru piloți – Norris, Albon, Bottas și Hulkenberg – care a făcut o primă ieșire cu foarte puțin carburant la începutul sesiunii, iar apoi spre final, a utilizat același set pentru un long run. Restul piloților s-au concentrat pe evaluarea pneurilor Medium și Soft, unii dintre ei, spre exemplu, Leclerc, Ricciardo, Tsunoda și Magnussen, optând pentru C4 pentru simularea de cursă.
SIMONE BERRA – INGINER ȘEF
„O zi destul de interesantă atât în privința utilizării cât și a performanțelor pneurilor. Primul și cel mai notabil lucru, am observat că C2 lucreză foarte bine până acum, dovedind că este o compoziție ideală pentru cursă, atât in privința degradării cât și a constanței în performanță, grație parțial și condițiilor de pe suprafața pistei care a oferit multă aderență. În privința C3 și C4, ambele au arătat urme de graining, ceea ce era într-adevăr de prevăzut pe o astfel de pistă. Este un fenomen care ar trebui să se îmbunătățească pe măsură ce pista se va guma, iar în cursă ar putea fi astfel mai ușor de gestionat de către piloți. Majoritatea echipelor s-a concentrat pe C3 pentru long run-uri, dar au fost și piloți care ai simulat primul stint al cursei cu C4, care a dovedit că nu poate fi folosit pentru moment. Într-o cursă unde strategia cea mai probabilă este cu o singură oprire, beneficiindu-se de aderența suplimentară pe care compozițiile mai soft o pot oferi în primele câteva tururi sau in ultimele, acest pneu ar putea juca un rol important. Un alt element de luat in considerare este vântul care nu doar afectează stabilitatea mașinii, dar poate influența derapajul pneurilor, care in consecință vor suferi de graining.”